Institutul de Istorie se numără printre instituțiile de cercetare din Republica Moldova cu cea mai veche tradiție. De la finele secolului XIX – începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică, în Basarabia s-au înregistrat primele inițiative de organizare instituțională a cercetărilor istorice. Au fost inaugurate primele asociații științifice: Comisia Gubernială Științifică a Arhivelor (1889) și Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din Basarabia (1904).

După actul Marii Uniri de la 1918,  s-a desfășurat procesul de includere a activității științifice din Basarabia în cadrul general științific și spiritual românesc. Istoria spațiului pruto-nistrean era cercetată în cadrul unor instituții de interes general românesc: universitățile din Iași, București, Cernăuți, Academia Română etc. În același timp, oamenii de știință și cultură basarabeni au constituit o serie de societăți, comisii, cercuri științifico-culturale, care urmăreau scopul de a depăși consecințele politicii rusificării din timpul stăpânirii țariste și de a se omogeniza cu întreaga civilizație românească. Ștefan Ciobanu, Ion Inculeț, Pan Halippa, Paul Gore, Nichita Smochină, Nicolae Donici – distinse personalități din mediul cultural, științific și public al Basarabiei au devenit membri ai Academiei Române. În 1926 la Chișinău a fost deschisă Facultatea de Teologie a Universității din Iași,  în cadrul căreia funcționa o catedră de istorie a românilor. În 1934 la Chișinău a fost inaugurat Institutului Social Român din Basarabia (I.S.R.B.), filială regională a Institutului Științific Român din București.

Pe malul stâng al râului Nistru, după instaurarea puterii sovietice și formarea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești (1924), în cadrul Comisariatului Poporului pentru Învățământ, în 1926, a fost constituit Comitetul Științific Moldovenesc (C.Ș.M.). Scopul declarat al acestui comitet era „elaborarea problemelor marxism-leninismului, lupta cu falsificările burgheze, lupta pentru promovarea strictă a principiilor materialismului dialectic, demascarea reminiscențelor idealismului” și „studierea regiunii și culturii poporului moldovenesc, difuzarea cunoștințelor științifice și practice”. C.Ș.M. avea în componență o secție de istorie, fondată în 1928, membrii căreia au publicat o serie de broșuri și articole menite să proslăvească lupta pentru instaurarea puterii sovietice și „cauza revoluției mondiale” după care a fost constituit Institutul de Istorie, Economie, Limbă și Literatură.

În urma anexării sovietice a Basarabiei și Nordului Bucovinei (28 iunie 1940) și formării R.S.S. Moldovenești (2 august 1940), Institutul de Istorie, Economie, Limbă și Literatură a fost transferat de la Tiraspol la Chișinău și subordonat Consiliului Comisarilor Poporului al noii entități unionale. Revenirea Basarabiei în hotarele României, în vara anului 1941, a impus autorităților sovietice evacuarea Institutului în orașul Buguruslan, regiunea Orenburg, de unde a revenit la Chișinău în octombrie 1944, după reanexarea provinciei la U.R.S.S.

La 11 martie 1946, Prezidiul Academiei de Științe al U.R.S.S. a decis constituirea Bazei Științifice Moldovenești a Academiei de Științe a U.R.S.S., iar pe 12 iunie 1946 Consiliul Comisarilor Poporului al R.S.S.M. și C.C. al P.C. (b) din Moldova a adoptat Hotărârea nr. 583 „Cu privire la crearea Bazei Moldovenești de Cercetări Științifice (B.M.C.Ș.) a A.Ș. a U.R.S.S.” în or. Chișinău. În procesul de elaborare a direcțiilor principale de activitate ale B.M.C.Ș. o atenție prioritară se acorda „studierii istoriei, arheologiei și etnografiei poporului moldovenesc”, cercetării problemelor privind geneza și dezvoltarea „limbii moldovenești”, literaturii și artei populare. La 10 noiembrie 1946, Institutul de Istorie, Economie, Limbă și Literatură a fost reorganizat, devenind Institutul de Istorie, Limbă și Literatură, celelalte structuri științifice constituite în cadrul B.M.C.Ș. fiind doar secții cu statut autonom. În scurt timp acesta a fost reorganizat în Institutul de Istorie ca entitate separată.

Pe valul „dezghețului” hrușciovist, în activitatea științifică a Institutului de Istorie de la finele anilor ’50 s-au produs schimbări care au vizat în primul rând instrumentele metodologice ale investigațiilor și relațiile profesionale. A fost amplificată cooperarea cu cercetători și instituții din republicile sovietice și țările „blocului socialist”, cercetătorii Institutului participând la conferințe și simpozioane științifice internaționale și efectuându-se vizite de documentare științifică în arhivele și bibliotecile din România, Bulgaria, Polonia.

În anii ’60-’80 s-au înregistrat rezultate notabile în domeniul arheografic. Din 1961, a început editarea corpului de documente slavo-moldovenești și moldovenești din sec. XV-XVIII, în colecția „Moldova în epoca feudalismului” (întocmită de E. Russev, D. Dragnev, P.  Sovetov, P. Dmitriev, A. Nichitici, L. Svetlicinîi), în mai multe volume (vol. 1 – 1961, vol. II – 1978, vol. III – 1982, vol. VII – 1975 etc.). În comun cu Academia de Științe a U.R.S.S. și cu Academia Română a fost editată culegerea bilingvă de documente „Relațiile istorice dintre popoarele U.R.S.S. și România”, în 3 volume (1965-1970), care cuprinde materiale de arhivă din secolul XV – începutul secolului XVIII. A fost publicată culegerea de documente „Россия и освободительная борьба молдавского народа против османского ига (1806-1812)”, (1984).  În urma cooperării istoricilor și filologilor din cadrul Academiei de Științe a R.S.S.M. au fost publicate: „Letopisețul Țârii Moldovei” (1971) de Gr. Ureche, „Letopisețul Țării Moldovei de lа Aron-Vodă înсоасе” (1972) de М. Costin, „O samă de cuvinte. Letopisețul Țării Moldovei” (1979) de I. Neculce, „Istoria ieroglifică” (1973) și „Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir (1957, 1975, 1982, 1988, în limba rusă – 1973) (texte trunchiate). În 1990, cele trei cronici au fost publicate integral în grafie latină într-o ediție specială: „Letopisețul Țării Moldovei” (text îngrijit de Pavel Dmitriev, Tatiana Celac).

După 1991 cercetările din cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei au cuprins noi direcții. Asumarea noilor instrumente metodologice și concepte operaționale în cercetarea trecutului totalitar au readus în atenția cercetătorilor problemele majore din perioada dominației sovietice – foametea din anii 1946-1947, colectivizarea forțată, represiunile politice, deportările în masă, – toate aceste investigații materializându-se în monografii, colecții de studii și documente („Гoлoд в Мoлдoвe (1946-1947. Cбopник дoкумeнтoв” (coord.: A. Țăranu, 1993); Ion Șișcanu, „Desțărănirea bolșevică în Basarabia” (1994); Idem, „Uniunea Sovietică – România. 1940” (1995); В. Пасат, „Тpудныe cтpaницы иcтopии Мoлдaвии. 1940-1950” (1998) etc.).

Au văzut lumina tiparului primele lucrări de sinteză, scrise în spiritul noilor exigențe: „Istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri până în epoca modernă” (coord.: D. Dragnev, 1992), „Istoria Basarabiei de la începuturi până în 1998”, scrisă de istorici de la Chișinău și București (coord.: Ioan Scurtu).

Pentru prima dată în istoriografia din Republica Moldova a fost dată o apreciere obiectivă actului anexării Basarabiei la Imperiul Rus în monografia „Pacea de la București” (1992) semnată de Ion Jarcuțchi și Vlad Mischevca.

Un loc aparte în cadrul investigațiilor l-au ocupat problemele legate de mișcarea națională, de spiritualitatea și cultura din Basarabia, cenzura, Biserica și învățământul teologic (Gh. Negru, I. Negrei, M. Danilov, D. Poștarencu).

În baza studierii materialului documentar de arhivă, publicistic și memorialistic, au fost întreprinse investigații asupra evoluțiilor politice și mișcării naționale din 1917, constituirii și activității Sfatului Țării, proclamării Republicii Democratice Moldovenești, Unirii Basarabiei cu România la 27 martie 1918 (V. Popovschi, Gh. Cojocaru, I. Șișcanu).

În decembrie 2005, în conformitate cu Hotărârea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la măsurile de optimizare a infrastructurii sferei științei și inovării”, Institutul de Istorie și secția de drept a Institutului de Filosofie, Sociologie și Drept au fost reorganizate, formând Institutul de Istorie, Stat și Drept al A.Ș.M.

În următoarea etapă, investigațiile Institutului s-au orientat spre diverse teme, perioade și personalități ale istoriei și culturii naționale  în context universal (Gheorghe Cojocaru, „Tratatul de Uniune Sovietică” (2005); Demir Dragnev (editor) „Domnii Moldovei” (2005); Andrei Eșanu (coord.), „Dinastia Cantemireștilor. Secolele XVII-XVIII” (2008) ș.a.), precum si asupra dimensiunilor edificării statului de drept, din perspectiva integrării europene. S-au înregistrat noi contribuții privind evoluția istorică a statului moldovenesc medieval în contextul Europei Centrale, de Est și Sud-Est, au fost analizate varii aspecte ale civilizației rurale și structurilor sociale, expuse în studiile semnate de S. Bacalov, S. Tabuncic, A. Furtună. S-au depus eforturi pentru a valorifica moștenirea spirituală a Mitropolitului Dosoftei (N. Fuștei).

Pe 18 aprilie 2013, prin Hotărârea Nr. 270 a Guvernului Republicii Moldova „Cu privirea la reorganizarea unor organizații din sfera științei și inovării”, Institutul de Istorie, Stat și Drept al A.S.M. a fost reorganizat în Institutul de Istorie al A.S.M., „cu preluarea secției de filosofie din cadrul Institutului de Integrare Europeană al A.S.M.”.

Prin investigațiile desfășurate și publicațiile din anii 2013-2018, au fost aduse certe contribuții la cunoașterea istorică, fiind propuse noi abordări privind politica externă, evoluțiile politice, social-economice, culturale, ecleziastice în perioada medievală, în mod special, ale habitatului rural, modului de viață a populației aflate sub administrarea domnului Țării Moldovei și a celei aflate sub stăpânire turco-tătară (1699-1812). Au fost investigate diverse aspecte ale  războaielor ruso-turce din a doua jumătate a sec. XVIII – încep. sec. XIX, starea păturilor privilegiate și supuse, evoluția Bisericii, familiei și relațiilor familiale în sec. XVII – începutul sec. XIX. Prin valorificarea fondului de carte păstrat în mănăstiri, este lărgit orizontul de cunoaștere a culturii cărții în Moldova (sec. XV-XIX), precum și legăturile prin carte între Țările Române și alte spații europene în aceeași epocă. Cercetătorii Institutului au urmărit obiectivul investigării aprofundate a unor teme-cheie din perioada interbelică, a celei sovietice, precum și din cadrul istoriei recente, și anume: cotidianul și viața social-economică, politică și culturală în Basarabia între 1918-1940; abordarea comparată a evoluției învățământului din Basarabia și din R.A.S.S.M.; elucidarea rolului autorităților de stat în aniii foametei post-belice; specificul modernizării economice, sociale și culturale după modelul sovietic; orientarea ideologică în domeniul literelor și artelor; relațiile dintre culte și stat în anii 1944-1991; evoluțiile social-economice după 1991; dezbaterile identitare și memoria istorică în spațiul post-sovietic ș.a. Au văzut lumina tiparului monografii, colecții de documente și articole privind evoluția Basarabiei în cadrul României în anii 1918-1940, politicile sovietice și consecințele acestora, practicile și experiențele din R.S.S.M. în diferite sfere, astfel încât rezultatele cercetărilor se constituie într-un îndrumar și o sursă documentată de informare și interpretare istorică, de instruire și educație în procesul didactic, de elaborare a unor politici în varii domenii de interes public. Acestui set de probleme i-au fost consacrate studii și monografii semnate de P. Moraru, V. Pasat, Gh. Cojocaru, I. Șișcanu, E. Negru, O. Țâcu, V. Burlacu, S. Corlăteanu-Granciuc, Gh. Nicolaev, N. Enciu, Natalia Mafteuță ș.a.

Cercetările efectuate de secția Filosofie au demonstrat că revigorările produse în contextul reintegrării tradițiilor filosofiei au depășit frontierele disciplinare, regăsindu-se în toate domeniile de activitate. Caracterul interdisciplinar al investigațiilor în domeniul filosofiei contribuie la dezvoltarea societății bazate pe cunoaștere, la corelarea problematicii de cercetare cu tendințele actuale în filosofia și știința contemporană, la adâncirea, din perspectiva istorico-teoretică, a sferelor de interes filosofic, la diseminarea cunoștințelor filosofice. Eficiența socială a cercetărilor derulate se manifestă, în special, prin capacitatea de a genera cunoștințe noi sub formă de teorii și ipoteze; prin reevaluarea cadrului istorico-axiologic al domeniilor filosofiei și contribuțiilor la dezvoltarea patrimoniului cultural; prin elucidarea specificului spiritualității românești în context european; prin reconceptualizarea cadrului normativ contemporan și elaborarea de modele teoretico-practice comportamentale; prin prospectarea condițiilor accesului la informația științifică și mediatică, la produse și servicii; prin sensibilizarea opiniei publice asupra pericolelor cu care se confruntă lumea contemporană.

În 2018, la 16 ianuarie, conform hotărârii Guvernului Republicii Moldova, Institutul de Istorie obține statut de instituție publică, fondată de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. În 2022, prin legea absorbției, Institutul de Istorie este absorbit de Universitatea de Stat din Moldova, reprezentând în prezent o structură a Universității de Stat din Moldova.

Obiective:

Institutul de Istorie este o organizație din domeniul cercetării și inovării, care efectuează cercetări fundamentale și/sau aplicative, publică și diseminează rezultatele sale științifice, instruiește cadre științifice în domeniul istoriei naționale și universale, istoriei relațiilor internaționale și politicii externe.

Obiectivul principal al institutului constă în organizarea și promovarea cercetării-dezvoltării prin efectuarea investigațiilor științifice fundamentale și cu caracter aplicativ în domeniul istoriei naționale în context general românesc și european și particularităților ei în spațiul Republicii Moldova.

Printre funcțiile de bază ale Institutului se numără: cercetarea științifică fundamentală și aplicativă în domeniul istoriei naționale și universale, istoriei relațiilor internaționale și politicii externe, instruirea cadrelor calificate prin masterat, doctorat și postdoctorat, prin participarea cercetătorilor științifici în procesul didactic în instituțiile de învățământ; elaborarea recomandărilor pentru utilizarea rezultatelor cercetărilor științifice și implementarea lor în procesul de instruire și educație, pentru soluționarea problemelor stringente în domeniile istoriei naționale și universale, istoriei relațiilor internaționale și politicii externe, reciclarea și perfecționarea cadrelor în domeniul cercetării și predării istoriei naționale și universale, istoriei relațiilor internaționale și politicii externe. Institutul de Istorie contribuie la elaborarea de concepții și programe (pronosticuri) privind dezvoltarea științei naționale, precum și a domeniilor științifice de profil; participă la elaborarea programelor de stat și a proiectelor de cercetare și inovare; propagă rezultatele cercetărilor științifice și realizează implementarea lor prin intermediul publicării și editării revistelor de profil, lucrărilor științifice, utilizării lor în procesul de instruire și educație, precum și prin alte mijloace; determină direcțiile principale de cercetare și-și desfășoară activitatea în conformitate cu politica de stat în domeniile cercetării și inovării și cu tendințele dezvoltării științei mondiale.

De asemenea, Institutul de Istorie participă ia diferite concursuri pentru obținerea finanțării domeniilor cercetării și inovării; editează lucrări și reviste științifice; creează baze de date științifice; promovează activitatea de inovare și stimulează valorificarea realizărilor științifice; diseminează cunoștințele științifice și rezultatele cercetării științifice; organizează manifestări științifice naționale și internaționale (congrese, conferințe, seminare, mese rotunde, etc.); promovează colaborări științifice pe plan național și internațional, în special, participarea la apelurile în cadrul programelor și proiectelor de cercetare și inovare comunitare; întreține legături directe cu organizații similare din domeniile cercetării și inovării din Republica Moldova și din străinătate etc.

Păstrător, generator și promotor al tradiției și standardelor istoriografice românești și europene, Institutul de Istorie se află, totodată, la un nou început de cale, în cadrul Universității de Stat din Moldova.

Organizare:

Începând cu vara anului 2022, Institutul de Istorie este subordonat Universității de Stat din Moldova și are în subordine 65 cercetători științifici. În cadrul Institutului activează 3 subdiviziuni: Secția istorie medievală; Secția istorie modernă; Secția istorie contemporană și un grup de lucru al cadrelor universitare a USM angajate prin cumul în cercetare. Conducerea este realizată de director și secretar științific.

Publicații:

Institutul de Istorie editează, începând cu anul 1991, publicația științifică trimestrială Revista de Istorie a Moldovei.

Colaborare cu alte instituții:

Institutul de Istorie întreține o strânsă și fructuoasă colaborare cu principalele centre academice și universitare din România – Academia Română, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” – Filiala Iași a Academiei Române, Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române, Centrul de Studii Transilvane din Cluj-Napoca, Institutul de cercetări sociale din Târgu-Mureș, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române; Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române; Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române; Institutul „Bucovina” al Academiei Române; Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea din București, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitățile din Suceava, Galați, Constanța, Oradea, Târgu-Mureș ș.a. Au fost organizate în comun o serie de conferințe științifice internaționale, inclusiv: „Basarabia – 1812. Problemă națională, implicații internaționale” (Chișinău-Iași, 2012); „Constantin Stere – prozator, publicist, jurist și om politic. 150 de ani de la naștere” (Chișinău, 1 iunie 2015); „Istoricul și Istoria: Alexandru V. Boldur – 130 de ani de la naștere, Leonid Boicu – 85 de ani de la naștere” (Chișinău, 2 iunie 2016); „Centenar Sfatul Țării: 1917-2017” (Chișinău, 21 noiembrie 2017); „Sfârșitul unei lumi. Primul Război Mondial și geneza unei noi ordini: 1848-1918-2018. Afirmarea unei națiuni” (Cluj-Napoca, 2018); „Marea Unire a românilor (1918) – Istorie și actualitate” (Chișinău – Iași, 22-24  – 27 martie 2018), Congresele Naționale ale Istoricilor Români (edițiile I-IV).

Institutul de Istorie decernează Diploma de Merit a Institutului de Istorie.